Press "Enter" to skip to content

Răzvan Teodorescu, vicepreședintele Academiei Române: Atitudinea factorului politic față de minoritatea românească din Ucraina este lamentabilă

Ucraineni se pregătesc, de mai bine de zece ani, să izoleze, să marginalizeze și să nedreptățească minoritatea românească dintre granițele statului vecin nouă, desfiițând pur și simplu școlile cu predare în limba română. Mai mult, ucrainenii vor să interzică limba română inclusiv în biserici, la slujbele religioase! Ce reacții au politicienii și diplomații noștri? Ni-ciu-na! Nu se răzbate dinspre București întru apărarea acestor români veșnic năpăstuiți. Și asta în condițiile în care Ungaria sau Polonia, țări care au la rândul lor cetățeni în Ucraina, amenință, negociază, luptă, se zbat pentru drepturile acestora. Dintre noi, s-au ridicat doar câțiva oameni de bună-credință care n-au ezitat să-și apere conaționalii. Răzvan Teodorescu, vicepreședintele Academiei Române este unul dintre aceștia.

– Cum comentați, stimate domnule academician Răzvan Teodorescu, situația românilor din Ucraina?

Răzvan Teodorescu: În materie de Ucraina noi avem o politică falimentară. De ce? Ucraina este un stat vecin cu noi, un stat vecin care este într-o anumită ambiguitate pentru că acest stat a fost vatra civilizației ruse și după aceea a devenit în istorie o margine a lumii ruse. De aici și ambiguitatea care s-a născut în legătura cu Ucraina. Ucraina este în fond formată din două spații distincte. Eu am bătut Ucraina de la nord la sud și de la est la vest. O cunosc foarte bine. Pot să spun că istoricul poate să simtă trecând dintr-o zonă în alta unde se termină influența unei anumite civilizații și unde începe alta. Ucraina este exemplară din acest punct de vedere. Este tributară tradiției poloneze și austriece într-o anumită zonă și a celei rusești într-o altă zonă. Moștenind și de la o împărăție și de la cealaltă minorități naționale, Ucraina a moștenit și populație românească, o populație românească care, trebuie spus de la bun început, nu s-a bucurat de drepturi în statul ucrainean. 

– Dar de ce? 

Răzvan Teodorescu: Românii ortodocși și prin etnia lor, și prin limbă, și prin tradiții, și prin confesiune nu puteau să se bucure de niște elemente de sprijin în Ucraina. Mai mult decât atât, ceea ce se uită foarte des este faptul că la un moment dat la Congresul de la Berlin (1878) cele 3 județe sudice ale Basarabiei – Cahul, Ismail și Bolgrad – au fost date Rusiei, iar după aceea ele au intrat în componența Ucrainei. Geniul răului care a fost Stalin, cu uneltele sale dintre care și Hrusciov au făcut în așa fel încât Ucraina – Republica Sovietică Socialistă Ucraineană cum s-a numit ea, sa ia părți din Basarabia și să le treacă Ucrainei. Astăzi dacă te duci la Cetatea Albă sau la Odesa prin vama de la Galați, intri întâi în Republica Moldova, după ceea intri în Ucraina, după aceea intri iar în Republica Moldova și după ceea din nou în Ucraina. 

Vexațiuni teribile în anul Centenarului

Răzvan Teodorescu: Acolo este populație românească, nu numai românească, dar românească în primul rând. Ucrainenii au reușit pe acele meleaguri românești ceva care este pur și simplu odios – o deznaționalizare în zona aceea. Mă întorc la guvernanții noștri. Indiferent de regim, de guvern, după prăbușirea Uniunii Sovietice, Ucraina a devenit un stat independent. Noi am închis ochii la toate vexațiunile pe care le-au făcut ucrainenii. Vă dau un exemplu. Anul trecut eu sunt cel care a propus ca, după Chișinău, Academia Română să facă o sesiune științifică și pentru Bucovina. Am studiat problema și am realizat cu prietenii de la Cernăuți, unii sunt și membri ai Academiei noastre, că nu putem organiza la Cernăuți și atunci am organizat-o la Suceava, venind cei de la Cernăuți. Vreau să vă spun că în săptămânile premergătoare colegii noștri de la Cernăuți au primit vexațiuni teribile din partea autorităților ucrainene. N-am vrut noi să vorbim despre acest lucru ca să nu politizăm, mai ales că era în anul Centenarului…

– Poate că ar fi mai bine dacă atrăgeați atenția încă de atunci…

Răzvan Teodorescu: Aveți răbdare. Pe de altă parte, faptul că Departamentul de Stat al SUA, care în materie de geopolitică este la nivelul unui student repetent, face atâtea gafe cu Ucraina. Din cauza situației din Crimeea s-a născut ca un bulgăre toată teoria legată de suveranitatea Ucrainei. O spunem deschis: Crimeea a fost posesiune bizantină, după aceea a fost hanat tătărăsc, după aceea a fost  posesiune rusească a Ecaterinei a II-a și în 1957 a fost momentul în care s-a oferit Crimeea Ucrainei. Crimeea este un teritoriu care nu este nici rusesc, nici ucrainean. Este un teritoriu de influență meridională, grecească, bizantină ș.a. Noi, din cauza Departamentului de Stat, am luat și noi poziție asta de stat: „Vai, biata Ucraina care este agresată”. Nu sunt de acord cu ce fac rușii acolo că este odios.  Dar și ce fac ucrainenii cu românii este la fel de odios.

Frică și lașitate în locul unei politici tranșante

Citeste in continuare pe Evenimentul Istoric. 

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Mission News Theme by Compete Themes.